Istoricul localităţii

 

Valea Ramnicului (în trecut, Bălţaţi) este o comună din județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Oreavu, Rubla și Valea Ramnicului (resedinta). Satele comunei au suferit de-a lungul istoriei numeroase rebotezari, separari și comasari. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Bălţaţi, făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat si era formată din cătunele Bălţaţi și Rubla (divizat pe atunci în Rubla Mare și Rubla Mica).

 

Conform documentelor istorice existente, teritoriul comunei Valea Ramnicului a fost populat din cele mai vechi timpuri, localitate existenta in judetul Buzau din epoca fierului, epoca migratiei popoarelor si a formarii poporului roman si a limbii romane. Populatiile au fost in trecere sau au ramas temporar pe aceste meleaguri.Deci, nu se poate vorbi de un hiatus de populatie pe aceste meleaguri in decursul istoriei. Administrativ, pana in 1862 comuna a apartinut de fostul judet Ramnic, iar din perioada 1862 ÷ 1951, judetului Ramnicu Sarat. Din 1951, pana in anul 1968, a facut parte din regiunea Ploiesti, raionul Ramnicu – Sarat. In prezent, comuna Valea Ramnicului apartine judetului Buzau.

 

Inceputurile acestei asezari sunt redate in “Dictionarul geografic si istoric al judetului Ramnicu Sarat” autor Grigore Danescu,1896. Redam in continuare cateva fragmente : “Bălţaţi, comuna rurala in plasa Ramnicu de sus, pe malul drept al raului Ramnicu Sarat. Si-a luat numele de la mosia Bălţaţi. Este asezata in partea apuseana a judetului, la 2km spre Sud-Est de orasul Ramnicu Sarat si in partea rasariteana a plasii, la 6km spre Sud-Est de comuna Sgarciti, resedinta plasii; comunele invecinate sunt : Obiditi la 5km. Jideni la 7km. Costieni Mari si Costieni de Jos la 9km. Stubei si Socariciu la 10km. Se margineste la miazanoapte cu orasul Ramnicu Sarat, de care se desparte prin raul Ramnicu, la rasarit cu Obiditi, la miaza-zi cu comunele Salcioara, Costieni Mari si Costieni de Jos, la apus cu catunul Daramati(com. Sgarciti). Este o comuna de camp, nu are dealuri, fiind asezata pe loc de ses”.

 

O a doua lucrare cu referire la comuna Valea Ramnicului este cea a preotului ironom Stavirofor Dimitrie Rosescu. In lucrare se vorbeste despre infiintarea satului, dupa primele povestiri ale celor mai vechi “tarlasi”, veniti din diferite localitati, unii din baltile Dunarii cu familia Baltaretu, altii din familia Mangalea veniti de peste Dunare si din alte localitati. Locuitorii erau buni agricultori, printre ei fiind si cativa meseriasi – lemnari, fierari, dogari, tinichigii, un plapumar,care nu si-au parasit, insa munca campului. Vecinatatea orasului le-a dezvoltat simtul negotului de la inceput. Aici isi vindeau produsele agricole si animaliere. Baltatii impreuna cu Topliceni, Daramati,Rubla, Obiditi, etc., sunt sate asezate in jurul orasului, inainte de a ajunge la barierele sale.

 

Cel mai apropiat de oras ca distanta, e Baltatii, care, daca nu ar fi raul si felul deosebit de ocupatie al locuitorilor, l-am putea numi, pe drept, o mahala a Ramnicului. Se intinde in intregime pe malul drept al raului, spre Rasarit pana la calea ferata Buzau – Ramnicu Sarat, iar spre apus, ajungand pana la circa 500m de soseaua nationala. Sat de camp,cu casele dese, acest sat s-a dezvoltat si continua a se dezvolta datorita situatiei favorizate de apropierea orasului, datorita pamantului sau fertil ce-l inconjoara, muncit cu destula indemanare de gospodarii de aici. Pamantul, afara de o mica parte, este foarte bun pentru tot felul de cereale dar mai ales graul si porumbul. Comuna tipica zonei de ses,satele au casele orientate in aliniament, asezate de o parte si de alta a soselei principale. Satul are ulite mari si ulicioare care fac legatura cu diferite puncte ale satelor fara a mai iesi la drumul principal.

 

Text extras din "Strategia de dezvoltare a comunei Valea Râmnicului"

Înapoi